M-am tot gandit daca sa scriu sau sa nu scriu acest post. Pana la urma, de ce nu…mi-am spus?
Aseara am participat la flash mob-ul organizat la Cluj Napoca. Cel mai mare flash mob care a fost organizat in Romania, se spune.
Nu stiu daca a fost sau nu asa…probabil timisorenii sau iesenii sau constantenii se vor inghesui sa faca unul si mai mare.. oricum nu cred ca este important care este mai mare, ci, mai important decat atat este ceea ce reprezinta el…
Oare stim cat este de greu sa aduni la un loc 400 de persoane? cat e de greu sa aduni la un loc 100 de persoane..sau chiar 20..???
Dincolo de discutiile care se isca pe marginea calitatatii efective a dansului, a faptului ca este un eveniment imitat, neoriginal, a faptului ca moartea lui MJ a devenit un eveniment comercial care aduce multi bani in buzunarele beneficiarilor ramasi in viata, dincolo de toate aceste lucruri am vazut 400 de oameni, mai mult sau mai putini tineri, care pentru 2 minute au reusit sa se uneasca si sa creeze un MOMENT.
Timp de 2 minute, mizeria si tristetea, non-valoarea acestei societati manelizate in care traim, au disparut, si am trait un eveniment demn de un oras occidental..
Oricare dintre noi, daca am fi fost martorii acestui flash-mob intr-un oras occidental am fi ramas uimiti, incantati…ei da, ne-am fi spus…astia stiu sa faca si altceva decat manelistii nostri!
Dar fiind pe plaiuri mioritice, unde suspiciunea si reducerea la zero a oricarui lucru cu care nu am avut de-a face, este la ordinea zilei, nu putem sa privim cu ochi buni…nu-i asa?
Hai sa le spunem ca au fost penibili, ca nu stiu sa danseze, ca sunt comerciali, ca sunt fani MJ doar pentru ca este cool…
De ce am aprecia efortul, bucuria, de ce am vedea partile frumoase, cand noi, romanii suntem invatati sa vedem doar ceea ce este negativ si sa aruncam cu mizerie?
Cred ca avem nevoie de mai multe MOMENTE de acest gen… avem nevoie sa fim fericiti, sa vedem si partea frumoasa a lucrurilor!!
Cred ca dansul ne poate ajuta sa realizam acest lucru…
Eu dansez!
