the f-blog

the garden of eden

it's a state of mind — Wed, 25 Jan 2012 11:49:34 +0000

am fost o fantezie frumoasa, atata timp cat am ramas in sfera potentialului. am fost o idee, de fapt o idee de sentiment. proiecția ei…mai puternica decat trairea in sine, amintirea ei deasemenea. in lumea noastra plina de frica si de un rational infectat de percepte pervertite, un sentiment curajos si profund nu este posibil. aleg sa raman in potential, acolo unde frecventele sufletului meu pot capata orice intensitate.

despre libertatea in sine

it's a state of mind — Tue, 24 Jan 2012 09:11:22 +0000

sunt un om liber…liber sa simt ce vreau, cat vreau si pentru cine vreau. liber sa gandesc, liber sa ma contrazic, liber sa judec, liber sa ma razgandesc, liber sa vorbesc , liber pentru ca renunt la frica, la frica fata de orice, si in primul rand la frica fata de mine si fata de ziua de maine. Astazi este ziua mea si sunt libera sa fac cu ea ceea ce vreau. Maine… ei bine, maine este o alta zi, o alta poveste, un alt sentiment, o alta idee. sunt libera sa fiu inconsecventa, indecisa, imposibila, improbabila. sunt libera in sinea mea, si e o libertate pe care putini o inteleg, si si mai putini o apreciaza.

…si un an nou fericit!

it's a state of mind — Wed, 28 Dec 2011 07:57:29 +0000

2011 , n-am sa te uit niciodata! pentru durerea pe care mi-ai pricinuit-o, pentru speranta pe care mi-ai dat-o, pentru ca m-ai lasat perplexa in fata mea, pentru ca mi-ai dat curaj nebun, pentru ca m-ai aprins ca pe o torta, pentru ca m-ai ars pe dinauntru, m-ai ciopartit, apoi razand ca un nebun, te-ai apucat sa cosi bucatile ramase…si nici macar nu stii sa cosi..

2011, sper sa ramai unic!

anotimpuri

it's a state of mind — Fri, 09 Dec 2011 06:35:53 +0000

stiu ca iarna e mai frig ca vara … dar credeam ca se refera doar la temperatura de afara.

stiu ca iarna sunt mai friguroasa decat majoritatea, si de aceea am nevoie macar de 2 grade in plus fata de temperatura cu care pot trai celalti.

sper sa vina primavara cat mai repede, sa ma incalzesc la soare, caci iarna, soarele meu nu are destula forta.

sper sa vina vara, sa dogoresc impreuna cu el

si sper sa nu fiu foarte plouata la toamna

apoi iarna viitoare, sper sa nu-mi mai fie frig.

ESTE 04:00

it's a state of mind — Mon, 24 Oct 2011 00:59:18 +0000

ESTE 04:00 dimineata. ma uit la ceas cu disperare! vad cum trec minutele, iar mintea mea nu se indura de mine. se incapataneaza sa functioneze, sa scoata din maneca fel si fel de ipoteze pe care sa le argumenteze apoi cu pro si contra. 2 personaje incrancenate intr-o demonstratie fara sens. ma privesc din afara, ma uit la mine ca la un film…prost, insa de care nu te poti dezlipi. ma intriga si in acelasi timp ma ingrozeste acest schimb de replici care are loc in interiorul meu. de ce? cand? cum? dar daca? oare? poate ca? … nu mai inteleg nimic, dar totusi orbecaiala aceasta ma fascineaza intr-un mod sinistru. sunt constienta de tot ceea ce sunt sau nu sunt, dar nu inteleg nimic din ceea ce ESTE. asa ca, ajunsa la punctul acesta, dezbaterea porneste din nou..deci, ce ESTE? si daca ESTE doar aparent? si daca ESTE adevarat? si mai ales cum aflu daca ESTE?
..one fucked-up mind!

Un tramvai numit….destin

it's a state of mind — Thu, 20 Oct 2011 10:34:31 +0000

Sunt o fatalista! Cred cu tot sufletul meu în destin, și mă îndoiesc de posibilitățile noastre reale de a ne schimba cursul vieții.

Știu că unii veti spune..”Nu! În cursul vietii ești pus în fața unor alegeri. Alegi să faci anumite lucruri și nu altele, alegi să fii cu anumite persoane și nu cu altele”. Și totuși, nu pot să scap de sentimentul că teoria liberului arbitru este cea mai mare cacealma facută omului. Când spun acest lucru, ma gândesc doar la faptul că liberul arbitru nu poate fi dovedit. În mod real, concret, nu te mai poți întoarce niciodata în timp la punctul unei alegeri deja luate, pentru a alege cealalta variantă (în scop științific) și deci nu poți dovedi că ceea ce ai ales este într-adevăr rodul unei voințe proprii. Cu alte cuvinte nu voi mai putea să mă întorc niciodată în timp, la vârsta de 18 ani pentru a alege o altă facultate spre exemplu.

Cred că astăzi suntem cu toții exact acolo unde trebuie să fim. Cred că omenirea este asemenea unui imens puzzle, în care fiecare își are locul foarte clar stabilit. Ne ”unim” întotdeauna cu acele piese predestinate încă din fabrică. Noi trebuie să fim acolo, și nicăieri altundeva, iar toate acele asa-numite alegeri nu sunt decât zimții pe care se rotesc rotițele noastre în mecanismul predefinit al propriei existențe.

Și din când în când, un adevăr cras ne lovește în față și ne dăm seama cum, trași de o sfoară nevazută, am fost aduși în niște situații care ne lasă perplexi. Indiferent despre ce fel de situații vorbim.

Și atunci, ne punem întrebarea: Oare dacă atunci nu aș fi ales așa, azi eram aici?

Iar răspunsul corect, este: Nu puteai alege altfel!

despre EU in SINEA mea

it's a state of mind — Mon, 28 Feb 2011 08:16:52 +0000

este DEMULT de cand nu am mai scris nimic. Viata iti da prea multe motive sa renunti sau amani lucrurile care te bucura….din pacate. Si desi as putea, si as avea inspiratia sa ma tanguiesc despre cat de grea si de dura este viata, despre gandurile negre care imi dau tarcoale si despre pumnii care imi lovesc sufletul, am sa refuz, in mod constient sa o fac. Pentru ca dincolo de toate, este un CEVA, ce imi alina sufletul, acum si mereu. M-am nascut in mijlocul lui si sper sa ma sting in mijlocul lui. E viata mea, e dragostea mea cea mare, in oricare dintre formele sale deosebite, frumoase si expresive. Aud muzica…si involuntar, trupul meu vibreaza, se trezeste la viata, ma exprima…imi plange, imi rade…
Dansul este salvarea mea. El si doar el, ma transpune in mica mea lume perfecta, acolo de unde nu as mai vrea sa plec niciodata.

Si-mi pare rau ca te-am parasit cu multi ani in urma, si-mi pare bine ca m-ai regasit caci poate tu stiai cata nevoie voi avea de tine…

despre nimic

it's a state of mind — Tue, 22 Jun 2010 05:41:39 +0000

astazi …cu litere mici..si uniforme..astazi nu iese nimic in evidenta, nimic nu este strident, e linistit, chiar monoton, atat de provincial de fapt.
astazi nu am nimic de spus…nimic interesant pentru voi…astazi, ca si ieri si ca si maine…imi spun aceeasi poveste…plictisitoare, monotona, provinciala.
astazi mi-as dori sa fiu intr-o padure, deasa si verde…sa vad stropii de ploaie pe frunze, sa ma loveasca obraznic pe nas, pe frunte, pe buze…astazi as vrea sa stau pe un varf de munte, sa vad in zare..cat mai departe, sa vad locul in care cerul si pamantul se unesc…astazi imi doresc lucruri simple, linistite, monotone…

Today’s me

it's a state of mind — Wed, 14 Apr 2010 12:23:41 +0000

feeling kind of Emo today…cause I realized everything ends..

In loc de rezolutii?

it's a state of mind — Mon, 29 Mar 2010 06:22:47 +0000

Nu stiu exact de ce ar citi cineva blogul meu…mai ales cineva care nu ma cunoaste. Pentru ca, am constatat ca am insirat ganduri si cuvinte, de cele mai multe ori, fara nici o noima pentru cititori. Da, ele poate au insemnatate pentru mine, dar pentru restul..???
As vrea sa pot sa aduc ceva nou, ceva interesant pentru cei care ma citesc…
Cum insa nu prea am o idee foarte clara despre ce ar trebui sa scriu… am sa-mi petrec ziua gandindu-ma la acest subiect….sunt sigura ca pana la urma voi gasi ceva interesant.
Pana atunci insa…un mic pont, un film de vazut, un film care inspra si te bine dispune, cel putin pe mine m-a binedispus: Julie & Julia. Povestea a doua femei care se reinventeaza, cu ajutorul gastronomiei, doua povesti adevarate, despre pasiune si mancare. Ce poate fi mai frumos decat atat?

Dragilor, plec acum!
Dar ma voi intoarce cu niste subiecte mai “consistente”.

Pana atunci…Salut